Ne e mai bine, dar refuzăm să vedem. Și unii vor să dărâme tot.
Hai să fim serioși. Ne e greu să vedem cât de mult am avansat, atât ca omenire, cât și aici, la noi acasă. România de azi e la ani lumină de ce era în anii '80-'90, sau chiar sub tutela tovarășului Iliescu până prin 2004. Asta nu înseamnă că am ajuns în paradis și gata, ne culcăm pe o ureche. Mai avem enorm de muncă. Dar una e să construiești mai departe și alta e să vrei să dărâmi tot ce s-a făcut.
Folosesc des analogia cu broasca fiartă invers: apa s-a răcit de la clocotit la călduț, dar pentru că s-a întâmplat treptat, mulți încă țipă că se ard.
Oglindă, oglinjoară: Cifrele nu mint
Să lăsăm amintirile editate de nostalgie și să ne uităm pe cifre. Anii '80 au fost un coșmar: frig în case, cozi la orice, program la TV de două ore.
Și acum, un salt în prezent:
| Indicator | Atunci (anii '90) | Acum (2024) |
|---|---|---|
| Puterea de cumpărare (PIB/loc) | ~$13,000 | ~$49,000 |
| Speranța de viață | ~68 ani | ~76.6 ani |
| Salariul mediu net | ~$50 | ~$1,900 |
Pe scurt, puterea ta de cumpărare s-a triplat. Trăiești, în medie, cu 8 ani mai mult. Câștigi de zeci de ori mai mult în termeni nominali. Ai acces la internet, călătorești unde vrei, îți cumperi ce mașină vrei. Lucruri de domeniul SF pentru părinții noștri. Am plecat de la 40% din media europeană ca nivel de trai și ne apropiem de 74%. Asta e realitatea.
Dacă e mai bine, de ce atâta nemulțumire?
Simplu. Progresul a fost lent. Nu te trezești peste noapte cu 100 de euro în plus la salariu. Dar mintea umană ține minte mult mai bine șocurile: frigul, șomajul, inflația galopantă.
Apoi, ne-am schimbat standardele. Nu ne mai comparăm cu vecinii bulgari, ci cu nemții. Și e normal să vrei mai mult. Dar frustrarea asta e exploatată. Idealizarea trecutului nu e o dorință de a reveni la dictatură, ci un mod de a spune "sunt nemulțumit de corupția și incompetența de azi".
Aceiași nenorociți, altă pălărie
Și pe acest val de frustrare navighează, ca întotdeauna, populiștii. Sunt aceeași Mărie, cu altă pălărie. Au început cu PRM-ul lui Vadim, care era poetul de curte al lui Ceaușescu. A urmat populismul lui Băsescu, și el tot din rândurile comuniștilor, care, deși a făcut și câteva reforme ce ne-au ajutat, a perpetuat un stil toxic.
Acum, s-au regrupat sub sigle ca AUR. Nu vă lăsați păcăliți, sunt doar foarte vocali, nu majoritari. Da, par mulți, dar la un calcul simplu, succesul lor de la alegeri reprezintă undeva la 27% din populația cu drept de vot. Nu pot obține mai mult de atât. Sunt boții lui Putin, infiltrați să dezinformeze și să manipuleze, profitând de orice nemulțumire. Scopul lor e simplu: să dărâme. Să ne decupleze de UE, singura noastră ancoră reală de progres.
Uitați-vă la vecini. Fără UE, am fi fost ca Republica Moldova sau, mai rău, Ucraina. Iar dacă cineva vă dă exemplul Ungariei lui Orban, spuneți-i să se mai uite o dată pe cifre. România deja depășește Ungaria la mai mulți indicatori economici. Ei sunt în declin, noi suntem în creștere. Modelul iliberal este o rețetă sigură pentru eșec.
Se putea mai bine, dar se poate și mult mai rău. Ce facem?
Treaba e simplă. Nu trebuie să ne mulțumim cu ce avem, dar nici să dărâmăm. Trebuie să ne implicăm. Fiecare la nivelul lui.
- La nivel micro: Vezi mașini parcate pe trotuar? Fă o sesizare la poliția locală. Poate așa ajuți o mamă cu căruciorul sau un om în scaun cu rotile să treacă. Asta înseamnă implicare.
- La nivel mediu: Ești bun la ceva? Ajută pe alții să învețe. Creează o comunitate. Fii un cetățean activ, nu doar un locuitor.
- La nivel macro: Ai abilități de comunicare și leadership? Implică-te în politică. Avem nevoie de oameni competenți, nu de demagogi.
Și mai presus de toate: mergi la vot! Nu-i lăsa pe cei 27% vocali și manipulați să decidă pentru tine și pentru restul de 73%. Progresul nu e un dat, se câștigă și se apără în fiecare zi.